Un gest ca acela făcut marţi seara de managerul Urziceniului după ce Varga a egalat rămâne întipărit. E despre fotbal, despre joc, despre pasiune, despre nebunia frumoasă a acestui sport.

Odată cu sprintul făcut pentru a-i pupa mâna celui care a înscris, MM şi-a câştigat dreptul de a nu-i mai fi aruncat în faţă ca argument în discuţie pumnul dat câteva trepte mai sus unui suporter, acum mulţi ani, când era oficial la Steaua. Un telefon e firesc şi subiectul e de aşa natură încât se trece peste bariera impusă de obicei de managerul Unirii:”Trimite întrebările pe mail”.

Ce? Că i-am pupat mâna lui Varga? E vreo poză?

Mamă, să vezi acum…Nu ştiu…Nu am realizat ce fac. Dacă te uiţi la mine, eu nu mă prea bucur la goluri. Decât la 3 sau 4-0. Mereu mi-e teamă că mă bucur prea devreme şi mi-e frică să nu se întâmple ceva.

Nu ştiu. Repet, a fost instinctiv. Eram conduşi din minutul 5, fusese nebunia cu biletele, că nu o să vină lume… Păi, vineri, după ce se vânduseră numai 400, am zis că mă las… Până la urmă, a ieşit bine din toate punctele de vedere.

Varga ce a zis?
Dar el a ştiut, credeţi? Dacă îl prindeam, îl pupam pe el, dar era sufocat de ceilalţi şi i-am prins mâna. Nu îi mai văzusem de o săptămână pe băieţi, că am fost prins cu organizarea. Ce să mai… A fost un moment unic. Îmi dau lacrimile acum, când îmi amintesc.

Această imagine vorbeşte cel mai bine despre ce înseamnă fotbalul şi despre ce trebuie să promovăm. Într-un fotbal alterat de gigi, mitici, mariani şi adriani cu vorbele lor incredibile, gestul lui Stoica purifică. Da, conducătorii au datoria să îşi respecte jucătorii şi, prin respectul arătat lor, să îşi respecte publicul. Fără oameni ca Varga, MM, Petrescu, Bucşaru şi toţi ceilalţi, noi toţi - de fapt - nu am face ce facem şi nu am fi ce suntem.

Vlad face fotografii de peste zece ani. Bate stadioanele, pasionat, de când fazele erau surprinse pe film, nu digital, ca acum. E entuziast şi se automotivează, chiar dacă e un veteran în lumea lor, a fotoreporterilor de sport. Caută mereu să surprindă cu un simplu click ceea ce noi, prietenii lui care scriem, încercăm să explicăm, chinuind tastele. În discuţiile noastre, i-am spus mereu că o fotografie bună de-a lui poate oricând să ţină loc de editorial. Iat-o! Ieri a fost prima pagină, azi e editorial şi o vom folosi mereu, atunci când vom vrea să arătăm că ăsta trebuie să fie mesajul acestui sport. Poza asta ar trebui să rămână motto-ul fotbalului românesc!

(Interviu preluat din PROSPORT)